jocul mainilor

sub privirile tale

s-a nascut femeia-copil

intr-un moment de slabiciune

pentru jocul mainilor tale

prea mica pentru orasul acesta grabit

prea verde pentru un fir de iarba crud

prea albastra pentru cerul unui pom

sadit in padurea ingerilor vii.

unui...

dă-mi mâna ta să o cobor peste tâmple

să cunoşti emoţiile unui chip albastru

dă-mi mâna ta să-mi acopăr ochii

să simţi căldura lacrimilor vii

dă-mi mâna ta să-mi acopăr trupul

dezgolit de veşminte

tremurând de fiorul unui timp pierdut

printre îngeri cu pene albastre

dă-mi mâna ta să culeg bucuria

unui surâs de copil

a cărui tălpi desculţe

alintă firul ierbii

dă-mi mâna ta să-mi acopăr fiinţa

ca şi cum astăzi m-am născut

un prunc de lapte hrănit din iubire

în palma unui gras

pentru tine curg apele

pentru tine cad ploile

iar florile înfloresc în plama ta

de extaz

toate ale tale

Părăsesc o lume de îngeri
cât încă mai sunt firimiturile lăsate la plecare
au mai lăsat ciorile şi pentru mine
gândind că mă voi întoarce curând

părăsesc o lume de vise pierdute
păşesc peste leşuri murdare

trupul mai păstrează încă parfumul tău
din ultima noapte de dragoste
atingerea ta a rămas imprimată
pe săpunul din baie

buzele-mi ard de plăcerea
unui ultim sărut
mi-e sete însă nu pot să beau apă
mi-e somn dar nu pot adormi
îmi sunt ochii păienjeni
şi nu pot privi decât
tabloul care te mai păstrează încă viu
cu toate câte sunt ale tale
culoare,
simţire,
parfum.

strigăt

am desprins sufletul de trup

mai aproape de tine

dulce ispită

să simt fiorul iubirii carnale

am strigat către tine Doamne

să mă ierţi

pentru rănile tale

către tine ţărână

să mă îmbraci în rochie

pentru un ultim vals,

către tine mare albastră

ce-ţi hrăneşti pruncii cu vise

priveşte-mi chipul de ceară,

am strigat către tine

"femeie cu trunchi de copac"

mai rămâi un ceas printre îngeri

celui care astăzi a cules al 26-lea trandafir în buchetul vieţii

zăceam întinsă pe spate cu privirea departe, simţeam pe piele căldura ţărânei,atingerea firelor de iarbă şi curgerea senzuală a timpului, ce venea din originea tuturor lucrurilor, poate chiar din inima unui Dumnezeu.

mănuşile roşii dansau în părul meu asemeni unui vals al "femeilor cu trunchi de copac", ce-şi hrănesc pruncii cu vise.

priveam cerul ca şi cum ar fi fost pentru ultima dată şi nu mă săturam să-l privesc iar şi iar.

mi-am dezgolit trupul într-o "iubire carnală"

strigam cerului să plângă, păsărilor să cânte, copacilor să danseze, trupului să trăiască o clipă cât un an ceresc.

bucură-te fiică a lunii ploioase , astăzi e ziua ta.

bucură-te "chip albastru" ,privirea cerului senin şi a mării, de astăzi poţi zbura.

prin ochii tăi privesc stelele către oameni.

dulce ispită, departe de mine te spală de răni

să te sărut

pentru ultima oară.