marți, 24 iunie 2008

gând...



Un lucru e sigur am absolvit. s-a terminat poate prea devreme, deşi ştiu că nu e aşa. nostalgia acestor ani mă va urmări pretutindeni şi nimic nu-i va putea înlocui. încotro?întrebările vin şi pleacă noi rămânem aceeaşi copiii voioşi ai părinţilor noştrii, oamenii maturi şi responsabili ai familiilor noastre, poveşti vii pentru cei ce vor veni.

sâmbătă, 14 iunie 2008

Rugăminte

mi-ai cerut să-ţi hrănesc nemurirea
când pleoapele tale bolnave
vor înneca pământul

m-ai rugat să uit cheia în uşă la plecare
să lepăd uitarea în praful albastru
ce-ţi păstrează parfumul
mi-ai poruncit să mint despre moarte
ca şi cum copiii noştrii s-ar naşte bătrâni
cu plete şi aripi bolnave

n-am să păşesc în urma ta
cu tălpile goale
să nu-ţi strivesc amintirea

vineri, 13 iunie 2008

Priveşte!

am privit cum degetele tale lăsau
urme de sânge în părul meu bolnav
am ascultat cum clopotul din turlă striga
în urmă
să-i înapoiezi glasul îngropat în ţărână
ca şi cum tu ai fi fost
ultimul înger de pază la porţile raiului
iar sub tălpile tale
copiii lui Lucifer ar fi smuls florile vieţii
închipuindu-şi
omul îngropat în păcat
până la glezne

am strigat către tine
priveşte!
în oglinda cerului
oamenii mor însetaţi de iubirea bolnavă
ca nişte copii flămânzi
cu tălpile roase de şoareci
priveşte iarăşi spre oameni
să-nţelegi de ce mor singuratici
iar praful firbinte le soarbe povestea din vene.