adio

am căutat printre cuiele tatei
un ciob de unghie
să fac un castel bogat de idei
pe gura moartă de uliţă
ce strânge-n ea atâtea femei
sumar îmbrăcate
şi pielea tocită în coate
de stat

nu-i de mirare că trupul
le încolţeşte sub streaşină
de-atâta căutat printre boabe de porumb
41 de bobi or să rodească
pentru a le hrăni curiozitatea din vene
celor care n-au decât boi la căruţă
şi pietre în loc de cuvânt

adio,prietene drag
cine ştie cunoaşte
pe curând

memoria minte

memoria minte

când e vorba de singurătate

singurătate când se nasc
pruncii femeilor de la ţară

sub streaşina acoperită cu muşchi

când stelele dorm legănate

în ochii hoţilor de vite

prea murdare de mugetul verde

prea înalte pentru a fi mângâiate

pe spate

din ochii lor
strigătul cerne memorii

povestea unor copiii de la ţară

se-nfiripă stângaci sub tălpile lor

cine ştie până când cerneala va scrie

cine ştie până când voi primi lumina

primelor raze ale răsăritului

după o noapte de secetă

memoria minte

când e vorba de singurătate