vineri, 29 august 2008

adio


am căutat printre cuiele tatei
un ciob de unghie
să fac un castel bogat de idei
pe gura moartă de uliţă
ce strânge-n ea atâtea femei
sumar îmbrăcate
şi pielea tocită în coate
de stat

nu-i de mirare că trupul
le încolţeşte sub streaşină
de-atâta căutat printre boabe de porumb
41 de bobi or să rodească
pentru a le hrăni curiozitatea din vene
celor care n-au decât boi la căruţă
şi pietre în loc de cuvânt

adio,prietene drag
cine ştie cunoaşte
pe curând

Un comentariu:

Teo Dor spunea...

Am citit si rascitit aceasta poezie, pana cand... Si m-a ajutat fotografia de deasupra ei, si haina aceea de pe fantana... Poate fi haina oricaruia care spune "adio, prietene drag" ... "pe curand". Plecari si intoarceri de langa o fantana, acolo unde ne putem domoli setea plecarilor si setea sosirilor. "cine stie cunoaste" gustul plecarilor noastre spre acele taramuri in care "un catel bogat de idei" e mai adevarat decat castelele adevarate. Sunt superbe si acestea, dar fara castelele ideilor noastre, cine le-ar mai fi construit? Asa incat, chiar si aceia carora "trupul/le incolteste sub streasina/de-atata cautat printre boabe de porumb" trebuie, uneori, sa se smulga de-acolo pt. a-si hrani "curiozitatea din vene"... Oricat de saraci am fi, drumurile vietii, spre castelele acelea "de idei" ne imbogatesc inmiit. Drumuri din care ne intoarcem uneori la fantana plecarii, acolo unde ne potolim setea, si ne linistim trupurile. Apoi, asa odihniti, linistiti pornim spre alte castele...