vor veni femei
cu aripile lor
să-ţi smulgă păcatul din sânge
din trupul tău vor rupe fleici
drept hrană pentru mintea lor
bolnavă de idei
fluidul ruşinii va curge
pe spate într-o baltă de spume
nici n-ai să ştii când femeia
cu sânge albastru în vene
nici n-ai să ştii când femeia
cu sânge albastru în vene
te va striga pe nume
atunci vei răspunde?
atunci vei răspunde?
Un comentariu:
Ce povara grea ispita!!! Grea cat intreaga omenire. Si noi ce greu ii facem fata! Ca sa ne poata ispiti, ispita se neaga pe sine, si ne spune: "Oare chiar sunt eu ispita? Nu vedeti ce minunata sunt? Asa arata o ispita adevarata?" Si noi: "Chiar! oare e chiar o ispita ce vreau sa fac?" Buimaciti, vrajiti si ametiti de minunatiile ei, zambim si ne lasam purtati... Toate ispitele sunt placute, dar nu toate placerile sunt ispite. Si, totusi, ce ne mana oare spre placeri ispititoare? De ce fructul interzis e mai dulce dacat fructul permis? De ce acceptam cu-atata nepasare transformarea lichidului cristalin al vietii curate in " fluidul rusinii" caderilor in ispite? Si ce simplu ar fi, sa ramanem demni in fata provocarilor ispititoare, atat de simplu incat devine aproape imposibil. Simplu pt. ca ce simplu ar fi sa devenim noi ispitele ispitelor noastre, sa le sucim noi lor capul, si sa le lasam noi pe ele sa se prabusesca... Dar noi... Asa ca, doamna Mihaela, ne ramane sansa de a ne intelege noi unii altora ispitele. Si in felul acesta le putem slabi...
Trimiteți un comentariu