perpendicular lumina cade printre oameni
ca un paianjen dacă porţi în inimă
printre artere pradă iubirea
orizontal lumina cade printre oameni
ca un loc dezvelit de memorii
în şoaptă îmi scutur ultimele vorbe cât o mănăstire
rotund lumina cade printre oameni
ca un pântec înconjurat de priviri
se desface în milioane de braţe
dacă tai cuiele înfipte în stele
nămol lumina cade peste chipul
care-şi stoarce din piept ultima credinţă
ultimul poem coborât pe frunte
perpendicular lumina cade
în orizontul rotund cu nămol
dacă acest poem se depozitează în carnea ta
ca un păianjen ce-şi scutură vorbele
în catedrala cu milioane de braţe
făcute icoane
3 comentarii:
Scrii aglomerat şi frumos.
Felicitări!
Cred ca v-ati dat seama, doamna Mihaela, ca citesc si recitesc cu mereu inmultita placere poemele Dvs. De putine ori mi se intampla sa gasesc asa de multe ganduri rostite in asa de putine cuvinte, macar ca sunt un avid cititor de poezie. Aceasta "compatibilitate" imi produce o mare bucurie iar gandurile deslusite dincolo de cuvintele cu care le exprimati, si mult mai "bogate" decat ele, o mare linistire. Nu ca ar fi mai "sarace" cuvintele, dar sunt convins ca fiecare dintre noi avem ganduri pe care nu ni le putem pune in cuvinte, si eu, fara sa vreau, adica fara minima intentie de a fi indiscret, astfel de ganduri citesc atunci cand va citesc poemele. Si-mi plac, pt. ca sunt frumoase. Si ma bucura, pt. ca-mi plac. Si cum sa nu ma bucure cand, de ex. dupa citirea acestui poem, deslusesc cata lumina se ascunde in namolurile din, si dintre noi, oamenii, si cat de sfinte pot deveni icoanele luminate de o astfel de lumina. Cu o singura mare conditie: sa fie 'implicata' iubirea. Gresesc?
daca nu ar fi iubirea, aceaste trairi, simtiri care te fac sa plutesti deasupra tuturor lucrurilor, n-as avea curajul sa scriu, sa citesc, sa privesc oamenii in ochi. as fi ofilita si lipsita de inspiratie, as fi absenta si lume aceasta ar fi praf....pulbere. n-as avea un rost in viata. dat fiind faptul ca iubirea exista, rolul meu pe acest pamant este unul dintre cele mai alese si mai nobile.asta o simt in fiecare zi, si stiu ca cineva, undeva, acolo sus, ne iubeste
Trimiteți un comentariu