Cercetătorii pot citi gândurile, transformându-le în sunete!

Cercetătorii americani sunt foarte aproape de a reuşi să „decodeze” vocea internă din creierul fiecăruia, ascultând astfel, la propriu, gândurile!

Analizând activitatea cerebrală, cercetătorii pot reconstrui frazele pe care le gândim atunci când ascultăm pe altcineva vorbind. Pentru că activitatea cerebrală care are loc atunci când ascultăm o frază este similară cu cea care se petrece atunci când noi gândim acea frază, oamenii de ştiinţă cred că vor putea folosi această tehnologie pentru a transforma aceste gânduri în fraze.

Cercetătorii afirmă că acest lucru va fi extraordinar de valoros pentru persoanele care nu mai pot vorbi din cauza paraliziei sau pentru persoanele care suferă de deconectare cerebro-medulară spinală (afecţiune cunoscută şi sub denumirea de pseudo-comă sau locked-in syndrome), acestea urmând să recapete capacitatea de a comunica cu cei dragi.

Pentru a explica reuşita, profesorul Brian Pasley de la Universitatea din California a apelat la o metaforă. "Închipuiţi-vă un muzician care se uită la televizor la cineva care cântă la pian, dar care nu aude sonorul. Chiar şi aşa, muzicianul îşi va da seama cum sună muzica, pentru că ştie ce notă emite fiecare clapă", explică Pasley. Echipa sa a realizat ceva similar în ceea ce priveşte undele cerebrale, corelând zonele neurale cu sunetele corespondente. Apoi, cercetătorii au creat un algoritm care interpretează activitatea cerebrală şi, pe baza acesteia, creează o spectrogramă. Apoi, un al doilea algoritm transformă această spectrogramă în sunete.

"Persoanele care ascultă sunetele emise de algoritmul nostru pot descoperi similarităţi între cuvintele reale şi cele reconstruite de computer", a declarat Pasley. Sunetele sunt suficient de clare pentru a permite analizei computerizate să identifice cuvinte individuale.

Studiul condus de Pasley a fost efectuat pe pacienţi care au fost operaţi pe creier, fiind nevoie de folosirea unor electrozi pentru a înregistra activitatea cerebrală. De aceea, este puţin probabil ca gândurile fiecăruia dintre noi să fie citite şi transpuse în vorbe, însă pentru persoanele care nu mai au capacitatea de a vorbi, această cercetare reprezintă un nou motiv de optimism.

Profesorul Robert Knight, co-autor al cercetării, speră că acest studiu va conduce în scurt timp la realizarea unei proteze cerebrale implantabile pentru persoanele cu afecţiuni neurologice. "Gândiţi-vă la celebrul fizician Stephen Hawking. Creierul său este în mod evident genial, dar nu poate produce sunete. Dacă i-am putea «citi» ideile, le-am putea transforma cu ajutorul unui sintetizator, dându-i astfel capacitatea de a vorbi".

Iată cum se aud câteva sunete reconstruite de algoritmi, pe baza interpretării activităţii cerebrale:

Sursa www.descopera.ro

Milioane de romani pe Facebook

Cea mai mare retea de socializare din lume numara astazi 4,4 milioane de utilizatori ce provin din Romania, mai exact 4.406.580.
Numarul de utilizatori ai acestei retele sociale a crescut cu 83% fata de inceputul anului 2011, cand numara doar 2.405.920 utilizatori si cu 5,8% fata de luna decembrie 2011 cand cifra acestora ajunsese la 4.161.340.

Din datele culese de serviciile Facebrands.ro si Facebrands Pro, 4.030.480 de utilizatori ai retelei sociale Facebook si-au declarat in profilul creat pe aceasta retea orasul de resedinta. Procentul utilizatorilor romani de Facebook care si-au declarat orasul de resedinta s-a dublat fata de luna ianuarie 2011, cand se situa la 48%.

Conform ultimelor date, cei mai multi utilizatori ai retelei Facebook in Romania sunt in Bucuresti (1.053.020, 26,13%), urmat de Cluj-Napoca, Timisoara si Iasi, cu peste 4% din total.

Conform unei analize efectuate de echipa Facebrands la inceputul anului, impartirea geografica a utilizatorilor romani de Facebook pe regiuni e urmatoarea:

Muntenia (inclusiv Bucuresti) – 38,64%
Transilvania – 19,18%
Moldova – 14,24%
Banat – 6,23%
Oltenia – 6,14%
Dobrogea – 5,24%
Crisana – 4,15%
Bucovina – 3,25%
Maramures – 2,75%

De asemenea, catre acesti utilizatori au fost afisate in ultimele 4 luni peste 11000 de ad-uri si au fost create pe cele 15.600 de pagini monitorizate peste 6000 de tab-uri, stranse de echipa Facebrands Pro intr-un modul dedicat de Intelligence, disponibil in cadrul oricarui abonament Facebrands PRO.

“A crescut si numarul utilizatorilor care se implica in activitatile create de companii pe pagini, vom face o analiza dedicata la inceputul lunii viitoare, insa orice companie isi poate analiza si compara propriile performante pe Facebook printr-un abonament Facebrands Pro ”, a declarat Andrei Stefan, managerul Byte Flux, care gestioneaza impreuna cu agentia Standout serviciile Facebrands.

Sursa http://corporatenews.9am.ro

Curcubeu nocturn

Încă de la începuturi, natura a uimit şi continuă să uimească prin ceea ce poate creea.

De această dată, vorbim despre capitolul din fizică intitulat optică, despre apă şi despre lumină, adică, într-un cuvânt despre curcubeu. Acesta este un fenomen optic şi meteorologic care se manifestă prin apariţia pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat atunci când razele soarelui se reflectă în picăturile din atmosferă. Mulţi dintre noi au văzut acest fenomen, dar cum aţi reacţiona dacă aţi vedea cele şapte culori magnifice în timpul nopţii?

Ei bine, şi lumina lunii este capabilă să formeze o astfel de minunăţie. Ultima apariţie a unui curcubeu de noapte a fost imortalizată în Parcul Naţional Yosemite, SUA. Oficialii parcului au reuşit să înregistreze acest fenomen, iar filmul publicat deja a făcut înconjurul lumii.

Pentru cei pasionaţi de aceste fenomene meteorologice ar trebui să ştie că ele apar foarte des în zona cascadelor atunci când este lună plină, iar satelitul natural al Terrei se află foarte aproape de planeta noastră.

Cascadele din Parcul Naţional Yosemite nu sunt singurele în jurul cărora pot fi observate aceste fenomene. De asmenea, curcubeul de noapte a fost văzut şi în Cumberland, Kentucky, în apropierea cascadei Victoria din Africa, cât şi în apropierea canionului Waimea din Hawaii.

Iată cum arată curcubeul nocturn:

SURSA www.descopera.ro

Scrisoarea a III-a, varianta postmodernă

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
“Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..”.
“-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur…”
“-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour”.

Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un “Sony Vaio”, care-l tine la subrat.
Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
“-Tu esti Mircea?”….
“-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine , era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine…”
“-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine”.

Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,… dar la “Heroes” in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam “conQUIZtador”?

“-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte : Varna , Ialta sau Oituz…”
“-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un “buzz”??”
“-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi”.

“-Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe “YouTube”, cu-ai tai morti, videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta.

“Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
“Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe “interzis”…”

Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n “Jeep”-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.

“-Baiazid , hai sa ne batem…!! , Unde esti, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa…”
Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.
-N-am stiut ca la “fast-foud”-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe “branci”…
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste “triferment” si-o sa facem cale-ntoarsa”…

Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca “fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot…Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
“Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica”…

http://nekocika.wordpress.com/2009/04/28/scrisoarea-a-iii-a-parodie/

Grădini zoologice umane

Cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele decenii ale veacului XX au fost, din multe puncte de vedere, o perioadă a paradoxurilor. Deşi atât de bogată în progrese – şi nu doar tehnologice - epoca s-a remarcat, totuşi, printr-o privire hegemonică a europenilor faţă de “supuşii” lor din colonii.

În acea perioadă, lumea se împărţea, în mintea celor mai mulţi europeni, între albii civilizaţi, consideraţi superiori, şi celelalte populaţii. Africa, în care mai multe puteri europene deţineau colonii, era văzută ca un tărâm populat de oameni aflaţi pe o treaptă mai joasă a evoluţiei, socotiţi ca fiind primitivi, canibali, imorali, păgâni, inferiori.

Pentru a sublinia şi mai mult diferenţele dintre cele două culturi şi pentru a satisface populaţia avidă de distracţie şi spectaculos, francezii - la acea vreme Franţa deţinea o mare parte din coloniile lumii -, au decis înfiinţarea aşa-numitelor grădini zoologice umane. Scoase din memorie şi nesemnalate în manualele de istorie, aceste "rezervaţii" nu pot fi, totuşi, uitate total. Oricât de revoltătoare ni se pare azi ideea, ea a existat, a făcut parte dintr-o realitate a vremii. Iar ceea ce este şi mai ciudat este faptul că există încă, în Europa timpului nostru - sub alte forme şi denumiri - atracţii ce amintesc de acele vremuri, aşa cum veţi vedea.

"Atracţiile spectaculoase", cum erau văzute la sfârşitul anilor 1800, constituie şi astăzi un subiect complex şi delicat pentru o ţară a cărei deviză susţine egalitatea şi fraternitatea.

În anul 1877, Geoffroy de Saint-Hilaire, director al Jardin d'acclimatation, a decis să lanseze, cu ocazia expoziţiilor universale de la Paris, mai multe reconstituiri de "sate primitive", populate de indigeni.

Pe un teritoriu îngrădit, reprezentanţi ai unor populaţii precum nubienii, somalezii şi inuiţii erau obligaţi să îşi reconstituie satele natale şi să le populeze, desfăşurând activităţi.
Smulşi din habitatul lor şi aduşi în Europa, aceşti oameni erau expuşi pentru a satisface curiozităţile occidentalilor. Femei cu sânii goi, bărbaţi şi copii dezbrăcaţi sau semi-dezbrăcaţi erau arătaţi privitorilor în cadrul acestor expoziţii, neţinându-se seama nici măcar de faptul că diferenţele climatice dintre Europa şi locurile lor de origine sunt destul de mari. Nimeni nu părea să-şi dea seama că este anormal să compare populaţii care trăiesc în armonie cu mediul din ţara lor de origine, cu nişte fiinţe prezentate ca atracţii de expoziţie în oraşele europene, în condiţii indecente şi nesănătoase. (Cum ar fi dacă am duce un african în Alaska şi i-am impune să se simtă ca la el acasă, fără alte obiecte vestimentare?)

S-a vorbit, la acea vreme, despre grădinile zoologice umane ca despre un mijloc menit să faciliteze o legătură între omul occidental şi "celălalt". Însuşi ministrul coloniilor din acea perioadă, Paul Reynaud, a afirmat la inaugurarea unui astfel de eveniment că scopul expoziţiilor este acela de a-i civiliza pe "barbari".

În fapt, tot ceea ce făceau aceste expoziţii era să întărească sentimentele de superioritate ale "omului alb" atât asupra naturii, cât şi asupra populaţiilor non-europene, grădina zoologică devenind, astfel, simbolul cel mai explicit al triumfului culturii asupra naturii, al civilizaţiei asupra sălbăticiei.

Prin intermediul gardurilor, publicul era separat de "exponate", lucru ce avea ca scop adâncirea şi mai mult a graniţelor dintre sălbăticie şi civilizaţie, iar umanitatea non-europenă era retrogradată la statutul de animal. Pentru Occident, oamenii de culoare erau văzuţi ca nişte sălbatici în procesul de domesticire şi civilizare, iar în ansamblu, prin felul în care erau realizate, cât şi prin concepţia care stătea la baza lor, aceste expoziţii aminteau cu adevărat, într-un chip revoltător, de grădinile zoologice.

În intenţie, grădina zoologică era un loc unde animalele erau aduse din diferite colţuri ale planetei, pentru a fi crescute într-un spaţiu limitat şi într-un mediu artificial. În esenţă, ea creează o viziune nerealistă, simplistă şi deteriorată a vieţii. Într-o grădină zoologică, animale sunt separate de vizitatori prin garduri, gratii şi bariere, pentru siguranţa acestora din urmă. Este un loc unde natura este dominată şi ţinută sub control.

Pentru Europa de atunci, superioritatea omului alb era de netăgăduit, un garant al valorilor civilizaţiei. Prezenţa non-europenilor care locuiau în sălbăticie şi observarea lor îndeaproape, nu făcea altceva decât să întărească etnocentrismul caracteristic acelei perioade.

Daca astăzi acest tratament ni se pare inuman, acum un secol şi jumătate el era considerat perfect normal. Europenii vizitau în număr foarte mare grădinile zoologice umane, iar sâmbata seara, plimbarea "la şosea" se încheia cu o vizită la aceste expoziţii.4
Zeci de milioane de oameni au frecventat acest gen de "parcuri de distracţii". Numai la o singură expoziţie, cea din 1931, organizată la Paris, pentru 6 luni, au venit 34 de milioane de curioşi.

Toate aceste "puneri în scenă" au satisfăcut, vreme îndelungată aşteptările Vestului. Imobilizaţi şi expuşi, oamenii din populaţiile de culoare au fost forţaţi să simuleze dansuri, parade, sau chiar acte de război, prin care să se care să se evidenţieze presupusa violenţă şi barbarie de care ar fi fost capabili.

Astfel de "expoziţii etnologice" - cum erau numite - au fost organizate şi în alte ţări europene - Germania, Marea Britanie - dar şi peste ocean, în SUA, expunând în faţa publicului avid de exotism exemplare umane şi îndeletniciri tradiţionale ale unor populaţii indigene din Africa, America de Sud, Filipine, Laponia...

Neaşteptat este faptul că, în ciuda tuturor problemelor pe care le ridică acest subiect, conceptul de gradină zoologică umană nu a dispărut încă. Reconstituiri ale unor aşezări din ţinuturi îndepărtate, populate de oameni aparţinând etniilor respective, constituie şi în vremurile contemporane atracţii ale unor instalaţii de tip expoziţional - un fel de muzee în aer liber, dacă vreţi - a căror existenţă este motivată, adesea, de raţiuni legate de educaţie şi cunoaştere, dar care constituie un subiect prea sensibil pentru a nu stârni controverse.

În 1958, la Bruxelles a fost reconstruit un sat congolez, în interiorul unui parc de distracţii, iar în aprilie 1994, în Franţa a fost creată replica unui sat din Coasta de Fildeş.

Mai mult decat atât, un sat african a fost deschis în Augsburg, Germania, în 2005, acelasi an în care London Zoo a expus o echipă de voluntari care purtau, drept veşminte, doar frunze de smochin. Cel puţin erau voluntari, nu fuseseră forţaţi să se expună astfel. Poate că e, totuşi, un semn că am mai progresat în concepţii...

SURSA www.descopera.ro

Citate, cugetări -1

Cugetări Petre Ţuţea:
Religia transformă de masă de oameni în oameni culţi.
Nu pot evita neplăcerile bătrâneţii şi nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ţinut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înţeleaptă: au dreptul la neruşinare. O neruşinare nelimitată. Când mă gândesc la suferinţele bătrâneţii, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul morţii. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.
Definiţia mea este: Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este că suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.

Cugetări – Nicolae Iorga:

“E o mare primejdie să ajungi a fi mulţumit de tine însuţi.”

“Stăpânirea romană în Dacia a fost un izvor de ordine şi propăşire.”

“Viteazul priveşte pericolul, cutezătorul îl caută, nebunul nu-l vede.”

“Singura ofensă pe care nu o poţi pedepsi este discursul funebru.”

“Adevărul este ca apa rece care face rău doar dinţilor stricaţi.”

“Bun cu adevărat e numai acela care nu lasă a se săvârşi răul în împrejurul lui.”

Citate – Petre Ţuţea:

Personalitatea e acel individ înzestrat cu capacitatea de a se dărui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-şi mai aparţine.

Religia transformă poporul într-o masă de oameni culţi.

Omul a depăşit condiţia de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanenţa speciei, nici cu concepţia estetică a gloriei.

A şti la scară umană, poate fi folositor – dar în nici un caz mântuitor.

Nu pot evita neplăcerile bătrâneţii şi nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ţinut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înţeleaptă: au dreptul la neruşinare. O neruşinare nelimitată. Când mă gândesc la suferinţele bătrâneţii, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul morţii. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetări Tennessee Williams:

“Amintirea îşi permite anumite libertăţi. Ea lasă anumite detalii la o parte şi le exagerează pe altele, potrivit sentimentului de valoare a obiectelor pe care ea le atinge.”

“Siguranţa este un fel de moarte.”

“A fi dezamăgit este un lucru, a fi descurajat este altul.”

Cugetări – Heinrich Heine:

“Cu cît eşti mai înţelept, cu atît îţi dai mai bine seama că pe lume există mulţi oameni deosebiţi. Oamenii de duzină nu observă nici o deosebire între semenii lor.”

“Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte.”

“A te îndoi de existenţa lui Dumnezeu înseamnă deja a crede.”

“Omul este o trestie, cea mai fragilă din întreaga natură, dar este o trestie gânditoare”

GRIGORE MOISIL:

Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.

Cursurile facultăţii noastre sunt libere. Intră cine vrea, rămâne cine poate.

Duşmanii se recrutează dintre prieteni.

E rău că la bătrâneţe dosarul medical e mai mare decât dosarul de cadre.

Eu sunt omul care demonstrez, nu conving.

Explozivul cel mai puternic nu este toluenul, nici bomba atomică, ci ideea omenească.

Foarte curând oamenii se vor împărţi în două categorii: oameni bătrâni şi oameni care ştiu să lucreze la calculator.

Iubesc oamenii începând cu mine.

SURSA http://www.citate-celebre.com/category/cugetari-celebre/

Camera foto de 1 mm

Inginerii germani au creat o cameră de filmat de dimensiunea unei granule de sare. Capabilă să ajungă în cele mai inaccesibile zone din corpul uman, microcamera este utilă atât în medicină, cât şi în industria auto. Cei de la Institutul Fraunhofer din Berlin au proiectat camera de filmat împreună cu Awaiba, firmă specializată în senzori de imagine. Cele două instituţii au încercat să îmbunătăţescă vechile microcamere de filmat şi să le adapteze pentru noile cerinţe medicale.

Actualele camere de filmat folosite în industria medicală sunt fabricate manual, astfel că tehnicile utilizate de către producători duc la un preţ ridicat al microcamerelor. Michael Töpper, project manager al Institutului din Berlin, împreună cu colegii săi au proiectat o metodă automatizată de asamblare a camerelor de filmat, reducând astfel foarte mult costurile producţiei.

Fiecare dintre cele 3 laturi ale microcamerei are o dimensiune de 1 mm, camera de filmat având o rezoluţie de 25.000 de pixeli. Deşi numărul de pixeli este prea mic pentru fotografii profesionale, imaginea rezultată este foarte utilă în aplicaţiile medicale.
Pentru sterilizarea camerelor de filmat endoscopice folosite în acest moment în medicină este necesară folosirea multor substanţe chimice. Prin faptul că noile camere au costuri reduse de producţie, nu mai este necesară curăţarea lor pentru reutilizare, deoarece o singură microcameră costă mai puţin decât întregul proces de curăţare.De obicei folosite pentru a realiza o endoscopie sau o colonoscopie, doctorul Gregory Cooper susţine că noile microcamere sunt mai avantajoase în comparaţie cu cele care se înghit ca o pastilă. Acestea din urmă se mişcă cu o viteză prea mare pentru a captura toate informaţiile necesare din cei opt metri de intestin.
Compania Awaiba precizează că microcamerele sunt deja în teste şi că în următorii doi ani urmează să fie date spre producţie.
Pe lângă utilizarea camerelor de filmat în industria medicală, acestea pot fi foarte utile şi în industria auto, microcamerele având scopul de a ajuta şoferii să parcheze cu ajutorul unui sistem de asistare omniprezent. Pe lângă acest avantaj, camerele pot ajuta la monitorizarea şoferilor care ar putea adormi la volan.
Specialiştii spun că acestea sunt doar câteva din aplicaţiile posibile pentru aceste microcamere, iar odată ce vor fi puse pe piaţă alte zeci de aplicaţii vor fi descoperite de companii din varii domenii.

SURSA www.descopera.ro

NASA insistă: „SuperLuna nu provoacă dezastre naturale!”

Astăzi, 19 martie 2011, Luna va fi mai aproape de Pământ decât în orice alt moment al ultimilor 20 de ani. Astfel, satelitul Terrei va părea cu 14% mai mare şi va fi cu 30% mai strălucitoare, în comparaţie cu momentele în care se află la cea mai mare distanţă de Terra (apogeu). Diferenţa dintre perigeu (când Luna se află la cea mai mică distanţă de Terra) şi apogeu (când se găseşte la cea mai mare distanţă de Terra) este de aproximativ 50.000 de km.
Pentru că momentul coincide cu luna plină, astronomii susţin că priveliştea este una de neratat. "Ultima oară când s-a observat o lună plină atât de mare şi atât de aproape de Terra a fost în martie 1993, aşa că sunt de părere merită măcar o privire", spune Geoff Chester de la US Naval Observatory.

SuperLuna, cum i se spune popular acestui fenomen, nu este însă fără controverse: multă lume se teme că apropierea satelitului natural de Terra ar putea produce catastrofe naturale, precum cutremure sau erupţii vulcanice.

NASA spune că nu poate fi vorba de aşa ceva. "Singurul efect va fi asupra mareelor, care vor fi ceva mai mari. Însă efectul maxim va fi de 15 centimetri, în nici un caz nu va provoca inundaţii", susţine NASA pe site-ul său.

Există însă şi critici care susţin că cutremurul devastator şi tsunami-ul ce au lovit Japonia săptămâna trecută ar fi fost, măcar parţial, provocate de apropierea Lunii, notând că şi tsunami-ul din 2004 ce a provocat 230.000 de morţi s-a petrecut cu 2 săptămâni înainte de un moment de apropiere al satelitului natural.

NASA susţine că astfel de conexiuni nu au nici o bază în ştiinţă, oferind ca exemplu "super luna" din 1983, când nu a avut loc nici un dezastru natural. Un alt exemplu oferit de agenţia americană este luna decembrie a anului 2008, când Luna s-a apropiat de Terra aproape la fel de mult ca şi acum fără a provoca vreo catastrofă naturală.


SURSA www.descopera.ro

60 de lucruri despre ciori si corbi

Pentru inceput, merita sublinat faptul ca cioara si corbul nu fac parte din aceeasi specie, iar corbul nu este perechea mascul a ciorii, dupa cum se mai crede in mod eronat. Aceasta confuzie des intalnita este asemenea celei facute de unii oameni care inca cred ca cerbul este perechea caprioarei. Corbul (Corvus corax), este de doua ori mai mare si mai solid decat cioara (Corvus corone cornix). Sunt numeroase alte diferente concretizate in obiceiuri, proportii corporale si bagaj genetic. Cele doua pasari fac parte din specii diferite, nu se imperecheaza si chiar daca, printr-un accident, ar face-o, nu pot avea urmasi. Mai mult, corbii nu suporta compania ciorilor, gonindu-le pe acestea, ori de cate ori teritoriile celor doua specii ajung sa se suprapuna.

1. La ora actuala, familia Corvidelor, din care fac parte ciorile, numara peste 120 de specii raspandite in intreaga lume cu exceptia Antarcticii.

2. In prezent, in Romania traiesc 8 specii de corvide, anume: Gaita (Garrulus glandarius glandarius), Alunarul (Nucifraga caryocatactes), Cotofana (Pica pica), Cioara de semanatura (Corvus frugilegus), Cioara neagra (Corvus corone corone), Cioara griva (Corvus corone cornix), Stancuta (Corvus monedula) si Corbul (Corvus corax) - de la stanga la dreapta si de sus in jos:

3. Dintre toate aceste specii, cele mai des intalnite sunt cotofenele si ciorile grive, iar cele mai rare sunt alunarii si corbii.

4. Conform studiilor si estimarilor de teren realizate de ornitologii romani, cea mai mare densitate de ciori din Romania se intalneste in Campia Baraganului si in imprejurimile capitalei Bucuresti.

5. Ciorile ocupa toate arealele si nisele ecologice, de la gheturile polare, paduri de toate tipurile, campii, zone agricole, delte, munti, deserturi, pana la zone locuite de om, unde ajung chiar sa prospere.

6. Ciorile sunt omnivore. Mananca orice, fara mofturi, inclusiv hoituri si gunoaie.

7. In Familia Corvidelor, genul Corvus, reprezentat de "ciorile adevarate", adica ciorile, stancutele, cotofenele si corbii, ocupa o treime din totalitatea speciilor.

8. Primele ciori au aparut in Miocen, in urma cu circa 17 milioane ani, in zona Australiei si Oceaniei.

9. Oricat ar parea de bizar, cele mai apropiate rude ale ciorilor sunt frumoasele pasari ale paradisului.

10. Cea mai mica corvida din lume este gaita pitica din Mexic (Aphelocoma nana). Are o greutate de maxim 40 grame si o lungime de circa 20 cm. Titlul de cea mai mare corvida din lume se imparte intre corbul comun (Corvus corax) si Corbul cu cioc gros (Corvus crassirostris) din Etiopia. Ambele specii ating greutatea de 1.500 grame si o lungime de circa 65 cm.

11. Ciorile sunt sedentare de felul lor. Daca insa mancarea se imputineaza, sau conditiile meteo se inrautatesc, migreaza in masa.

12. Ciorile sunt pasari foarte sociabile, deseori clocind in colonii care pot atinge mii de exemplare. In Scotia a fost indentificata o colonie de ciori unde traiau peste 65.000 de exemplare.

13. Spre deosebire de marea majoritatea a pasarilor, ciorile nu se tem de om, ci au invatat se traiasca in apropierea oamenilor, profitand deseori de pe urma lor.

14. Ciorile depun de obicei intre 4-7 oua. Daca au mancare din belsug, pot avea o ponta chiar de 10 oua.

15. Din punct de vedere al importantei pentru om, ciorile au un impact neutru. Adica, desi sunt recunoscute drept pasari folositoare agriculturii, care se hranesc cu multe insecte daunatoare pentru culturile agricole, studiile au demonstrat ca ciorile fac in mod egal pagube, ciugulind cantitati importante din plantele pentru uz alimentar.

16. Ciorile sunt cele mai inteligente pasari din lume. Mult mai inteligente decat bufnitele si pasarile de prada, si cu mult mai istete, smechere si descurcarete decat papagalii.

17. Proportia dintre creier si volumul corporal, in cazul ciorilor, este cea mai mare in randul tuturor speciilor de pasari. Proportia in cauza este egala cu cea prezenta la maimutele antropoide si cetacee. Singura vietuitoare care are proportia creier-volum corporal mai mare decat a ciorii, este insasi omul!

Creierul unui porumbel (stanga) si creierul unei ciori (dreapta). Corpul unei ciori este de cel mult 2 ori mai mare decat cel al unui porumbel - creierul ciorii este, insa, de 4 ori mai voluminos decat cel al porumbelului.

18. In testele de inteligenta efectuate pe caini, pisici, porci si ciori, cele din urma au iesit invingatoare fara probleme. Mai mult decat atat, un studiu de mare anvergura, efectuat in anul 2004, a scos la iveala ca banalele ciori sunt la fel de inteligente ca cimpanzeii bonobo. Cu alte cuvinte, ciorile sunt cele mai inteligente fapturi de pe planeta dupa oameni, ocupand locul 2 la egalitate cu cimpanzeii si delfinii!

19. Cotofana se numara printre putinele vietuitoare care se recunosc pe sine daca se vad in oglinda!

20. O cioara a fost observata cum se hranea cu nucile pe care initial nu putea sa le sparga. Ingenioasa pasare aseza nucile pe o autostrada astfel incat autovehicolele treceau peste ele. Dupa aceea, cioara poposea tacticoasa hranindu-se linistita. Pasarea era atat de inteligenta, incat plasa nucile intregi doar sub rotile masinilor de mici dimensiuni, experientele trecute invatand-o ca daca pune o nuca sub roata unui TIR, sunt slabe sanse sa mai gaseasca miezul.

21. Ciorile sunt singurele vietuitoare, cu exceptia omului si maimutelor, care sunt capabile sa se foloseasca de unelte in cautarea hranei.

22. Ciorile sunt purtatoare al teribilului virus al Nilului de Vest. De fapt, ciorile au introdus acest virus in Statele Unite ale Americii in anul 1999.

23. Corbul a devenit un simbol negativ in Europa in urma cu doar cateva sute de ani.

24. In China si Japonia, corbul este simbol al recunostintei filiale, faptul ca pasarea isi hraneste parintii cand acestia sunt batrani, fiind considerat semnul unei miraculoase restabiliri a ordinii sociale.

25. Tot in Japonia, corbul este mesager divin si pasare de bun augur, vestitor al victoriei si semn al virtutii razbonice.

26. Si in Grecia Antica, corbul era considerat un simbol solar, in ciuda penajului sau negru. Dupa Strabon, corbii au fost cei care au ales amplasarea locului unde a fost construit oracolul din Delphi.

27. Tot in Grecia Antica, cioara era consacrata zeitei Atena, iar corbul era pasarea mesager a zeului Apollo.

28. In legendele celtice, corbii au adeseori un rol profetic.

29. In mitologia celtica, corbul si cioara sunt pasarile-simbol ale lui Badb si Morrigan, temutele Zeite ale Razboiului, care aveau puterea sa se transforme in ciori si sa survoleze astfel campurile unde urmau sa se desfasoare batalii.

Personificarea lui Morrigan din celebrul joc video Dragon Age: Origins

30. La vechii mayasi, corbul era mesager al Zeului Tunetului si al Trasnetelor.

31. In Africa, corbul are rol de calauza si spirit protector, fiind considerat o pasare care previne oamenii de pericolele care-i pandesc.

32. Cel care a dat tonul "demonizarii" corbilor in Europa a fost insusi William Shakespeare, care in operele sale "Macbeth", "Julius Caesar" si "Othello", i-a portretizat pe corbi drept mesageri si exponenti ai raului.

33. In Talmudul ebraic, corbul este mentionat cu dispret ca fiind una dintre cele trei vietuitoare care s-a angajat in relatii sexuale pe perioada Potopului, fiind aspru pedepsit pentru aceste fapte. Rabinii cred ca masculul corb a fost pedepsit sa ejaculeze doar in ciocul deschis al femelelor de corb, acesta fiind singurul mod prin care corbii se mai pot inmulti, ca pedeapsa asupra incalcarii interdictiei sexuale de pe Arca lui Noe.

34. In Coran, corbii sunt prezentati drept fapturile care i-au invatat pe oameni sa isi ingroape mortii (Sura 5:27-31).

35. Cu prilejul sarbatoririi primaverii la amerindienii mandani, primul barbat al tribului avea rolul de crainic al reinnoirii: comemorand retragerea Apelor Primordiale, stang gol, vopsit in alb, avea pe umeri o mantie facuta din blanurile a 4 lupi si tinea unul sau 2 corbi morti pe cap.

36. Alchimistii au asociat intotdeauna faza putrefactiei si a materiei la negru, cu un corb, numind-o sugestiv Cap de Corb. Materia este leproasa si trebuie albita "spaland-o de sapte ori in apele Iordanului".

37. La samanii din intreaga Asie, corbul era unul dintre cei mai importanti tovarasi de drum in cadrul calatoriilor in celelalte lumi.

38. In mitologia scandinava, Zeul Odin are pe umerii sai doi corbi care-i soptesc la urechi ce se mai intampla in lume. Unul este Hugin-spiritul, celalat Munnin-memoria. In contrast cu cei doi lupi de la picioarele lui Odin care simbolizeaza principiul distrugerii, corbii reprezinta principiul creatiei.

39. In artele martiale ezoterice din Japonia, entitatile razboinice care-i inspira pe samuraii, luptatorii yamabushi sau ninja decisi sa descifreze misterele Caii Bu-Jutsu, au intotdeauna o infatisare jumatate om - jumatate corb. Denumiti Tengu, ei traiesc in lumile subtile care inconjoara Muntele Kurama, fiind condusi de catre regele lor mistic, Sojobo. Conform traditiilor nipone, Sojobo este maestrul tainic care l-a invatat pe samuraiul Minamoto no Yoshitstune (personaj istoric real), arta manuirii sabiei, tacticile de razboi si magia alba.

40. Croncanitul corbilor semnifica tandretea, fericirea, surpriza, emotiile sau furia.

41. Corbii sunt cele mai inteligente corvide.

42. Corbii care descopera un cadavru inghetat in padurile nordice, tipa inadins, rotindu-se pe cer in jurul hoitului cu scopul de a atrage ursii, rasii, lupii, pumele, coiotii, ursii sau glutonii. Mamiferele carnivore sunt capabile sa sfasie pielea inghetata cu falcile lor puternice, permitandu-le astfel si corbilor sa aiba acces la carne.

43. Corbii pot fi invatati usor sa numere pana la 30.

44. Corbii sunt singurele pasari care se joaca si fac glume.

45. Corbii sunt singurele vietuitoare, in afara de om, care aleg sa se drogheze in cautarea expresa a starilor euforice. Cercetatorii au fost socati sa descopere ca inteligentele pasari practica pe scara larga myrmecomania (din grecescul "myrmex" - furnica si "mania" - obsesie). Corbii se aseaza pe musuroaiele de furnici cu aripile si coada deschise. In prima faza, corbul lasa furnicile sa-i invadeze penajul, zdrobind cateva printre pene. Odata acoperit de furnici furioase, corbul incepe sa execute un dans bizar, contorsionandu-se, cu capul intotdeauna ridicat si penele umflate. Ciocul sau este plin de saliva, iar pasarea are o mimica extaziata. Dupa circa 30 de minute, corbul isi revine se scutura de furnici, se imbaiaza si zboara relaxat. Cercetatorii banuiesc ca acidul formic eliberat de furnicile muribunde creeaza corbului o stare de euforie.

46. In mitologia romaneasca, corbul este o pasare ambivalenta. Pe de o parte, corbul prevesteste nenorociri: moarte, boli, viscol, razboi. De de alta, este un mediator ceresc intre elemente, intre vara si iarna, intre uscat si umed, intre Cer si Pamant. In basmele noastre, apare deseori drept aliat al eroului solar.

47. Corbul este prezent in heraldica veche romaneasca (corbul corvinestilor, corbul valah).

48. Inima de corb se foloseste in magia neagra tiganeasca, unde este considerata buna pentru boli grele, penele sale fiind folosite la descantat.

49. B. P. Hasdeu nota in scrierile sale despre romanii care cred ca "cioara este paserea tiganului, ca e obraznica ca el".

50. Ciorile au o zi rezervata in calendarul popular romanesc. Martea Ciorilor este una din zilele de marti din carnelegi, ultima saptamana inaintea lasatului de carne, tinuta "pentru ca ciorile sa nu strice semanaturile", dupa cum atesta Tudor Pamfile in lucrarea Agricultura.

51. O legenda in Moldova ne spune ca: "Cioarele, pentru ca mananca tot felul de semintiuni, trebuie sa duca fel de fel de semintiuni la o manastire de calugari - toti sfinti - si care se afla pe niste ostroave, si nu poate nici cum sa se intalneasca cu oamenii din lumea asta. Calugarii acestia traiesc numai din ceea ce li-aduc cioarele. De aceea, cand lipsesc vara cioarele, ele-s duse sa-si faca datoria lor", Artur Gorovei, Credinti.

52. In folclorul romanesc, cotofana (foto jos), o ruda apropiata a ciorilor, este un simbol feminin prin excelenta. Lumea satului conoteaza insa nu atat varsta pasarii, cat comportamentul: femeie galagioasa, guraliva, turbulenta si agasanta. (M. Coman, Mitologie Romaneasca).

54. Corbii sunt singurele pasari care nu se tem de furtunile puternice. Cand se starneste o astfel de furtuna si celelalte pasari stau ascunse, corbii sunt singurii care au curajul sa zboare, jucandu-se fara griji in vantul puternic, dandu-se peste cap si executand manevre acrobatice de zbor.

55. Putin cunoscut este episodul istoric in care Vlad Tepes a vrut sa-i angajeze pe robii tigani in randul corpurilor sale de oaste. In fata amenintarii otomane, din lipsa de oameni si resurse, Vlad Tepes a ridicat intotdeauna o armata mica, insuficienta. In cautare de osteni noi, crancenul voievod a apelat la satrele de tigani-robi, detinute de boieri si manastiri, promitandu-le romilor dezrobirea, daca vor alege sa lupte alaturi de el contra turcilor. Entuziasmati la inceput, tiganii au acceptat pe loc. Grupul de tigani a primit astfel haine si arme, devenind un nou corp in armata valaha. Tiganii si-au ales chiar un stindard de batalie sub forma unei sulite in care au infipt o cioara. Laudarosi si tinand sa-l impresioneze pe voievod cu bravura lor, tiganii au cerut chiar sa fie asezati in linia intai, fiind astfel primii care aveau sa se infrunte cu turcii. Vlad le-a ascultat cererea. Episodul care a urmat este hilar si burlesc in egala masura.

In fata armatei turcesti care se apropia incet si metodic, tiganii au inceput sa-i batjocoreasca si sa-i ameninte pe turci. Pe masura ce trupele ienicerilor se apropiau in zgomot crescand de tobe, meterhanele si timvale, tiganilor a inceput sa le se faca frica. Nimic anormal. Tiganii erau de generatii intregi fierari, mestesugari si argati. Nu cunosteau stiinta armelor, nici nu experimentasera puternicul impact psihologic pe care il aveau cruntii ieniceri. Armate mult mai galonate si titrate, alcatuite din cavaleri occidentali incercati, au dat cinstea pe rusine, fugind din fata eficientei masini de razboi turcesti. Odata ce valurile de ieniceri au ingustat orizontul, tiganii au intrat in groaza mortii, aruncand armele pentru a-si inlesni fuga. Astfel, inainte de lupta propriu-zisa, tiganii au parasit in graba campul de lupta, tipand si alergand dezordonat in rasetele ostirii valahe. Doar sulita lor cu cioara in varf a ramas infipta in locul unde fusese "regimentul tuciuriu". De atunci, a ramas vechea zicala romaneasca "Curajos ca cioara-n par".

56. Ciorile din Romania s-au inmultit foarte mult in ultimii ani, devenind un factor de dezechilibru ecologic. Cauza consta in impuscarea si combaterea irationala a uliilor porumbari, soimilor calatori si dunareni, acvilelor si bufnitelor mari, singurii dusmani naturali capabili sa rareasca eficient numarul ciorilor. In lipsa acestor pasari de prada redutabile, ciorile se inmultesc fara probleme, ajungand sa provoace pagube considerabile.

57. Carnea de cioara este comestibila, fiind pe lista a numeroase restaurante exclusiviste din occident.

58. Credeti sau nu, dar carnea de cioara este mai sanatoasa decat carnea de porc. Conform unui studiu efectuat in anul 2005 de catre o echipa de cercetatori germani, carnea de cioara are mult mai putine toxine si compusi reziduali decat carnea de porc.

59. Carnea de cioara se consuma in trecut in randul multor comunitati tiganesti sarace din Romania, dupa cum citeaza in lucrarea sa de capatai, reputatul si regretatul scriitor si gastronom, Radu Anton Roman. Acesta aduce drept dovezi, marturiile unui tigan batran, pe numele sau Mai Pampu ,care declara ca: " La Luncanii Ludusului, in vreme de primavara tarzie, facem tocanita si prajeala dar si alte bucatele o tara gustoase din ciori tinere. Nu-i greu sa le prinzi, mai rau e ca ne vede lumea si ne rade, da' rade degeaba, ca ciorile-s mai curate ca rata ori gasca". Tot in lucrarea "Bucate, Vinuri si Obiceiuri Romanesti", autorul citeaza ironia locuitorilor de alta data din Popesti Leordeni, care considerau ciorile drept "porumbei tiganesti".

60. Toate corvidele se imperecheaza pe viata un cu un singur partener. Fidelitatea ciorilor si a corbilor este atat de mare, incat nu isi cauta alt partener decat daca cel actual a fost ucis sau capturat.

SURSA: www.descopera.ro

Trăim în cel mai bun deceniu din istoria omenirii

În ciuda faptului că omenirea a trecut prin cea mai mare recesiune înregistrată la nivel global în ultimii 80 de ani, un raport al Brookings Institution susţine că aceasta este cea mai bună perioadă din istoria omenirii.

Marea Recesiune, cum este denumit de către specialişti crahul economic înregistrat în ultimii ani, a lovit mai ales ţările dezvoltate. Economiile emergente ale planetei au crescut cu 50% în ultimii ani. Creşterea economică a fost mai mare în ţările cu un procentaj mare de oameni săraci. India, China, dar şi Bangladesh, Tanzania, Etiopia, Vietnam, Uganda, Mozambic şi Uzbekistan, ţări în care se găseau, în 2005, aproape două treimi din populaţia săracă a planetei, au realizat în ultimii 5 ani creşteri economice masive.

Un nou raport al Brookings Institution, "Poverty in Numbers: The Changing State of Global Poverty from 2005 to 2015", arată cum s-a schimbat situaţia oamenilor săraci de pe planetă în ultimii ani. Între 2005 şi 2010, aproximativ 500 de milioane de oameni au ieşit din starea de sărăcie cruntă, numărul total al oamenilor ce trăiesc în această situaţie scăzând la 878 de milioane.

Niciodată în istoria omenirii nu s-a mai reuşit ca un număr atât de mare de oameni să iasă din starea de sărăcie într-un timp atât de scurt. Organizaţia Naţiunilor Unite stabilise ca ţintă, prin Millenium Development Goals, reducerea ratei sărăciei mondiale cu jumătate între 1990 şi 2015. Acest ţel a fost realizat în jurul anului 2008, cu şapte ani înainte de ţinta ONU. De asemenea, conform previziunilor actuale, în 2015 numărul oamenilor ce trăiesc în sărăcie cruntă va coborî sub 600 de milioane.

China şi India, giganţii Asiei, sunt lideri în lupta pentru eradicarea sărăciei. Între 2005 şi 2015, 75% dintre oamenii de pe planetă ce vor părăsi starea de sărăcie vor fi cetăţeni chinezi sau indieni. Datorită acestor reuşite, în 2015 în Asia vor locui doar o treime din cetăţenii săraci ai planetei, faţă de procentul de 66%, ce era înregistrat în 2005.

Rata sărăciei va fi mai mare în Africa, continent pe care se vor afla 60% din persoanele sărace de pe Terra. Însă şi Continentul Negru continuă să se dezvolte: dacă în 2008 rata sărăciei a scăzut pentru prima dată sub 50%, în 2015 aceasta va scădea sub nivelul de 40%. Această realizare remarcabilă nu a fost atinsă de China decât la mijlocul anilor 1990.

SURSA : www.descopera.ro

NUCA - simbolul sănătăţii

Numele familiei Juglandaceae regia, careia ii apartine si nuca, provine din sintagma latineasca “Jovis glans”, ceea ce se poate traduce drept “ginda lui Isus”, la romani nucul fiind considerat un copac consacrat regelui tuturor zeilor.Termenul “regia” inseamna “regesc” si face trimitere la faptul ca nucul a fost raspandit in Occident de catre regii Persiei.
Nuca este originara din Asia centrala si sud-occidentala, din regiunile cu o clima temperat-calda a Asiei Mici, raspandindu-se ulterior in restul Asiei si in America central-meridionala.

In Evul Mediu, nuca era recunoscuta pentru virtutile ei in vindecarea bolilor mintale, forma de creier a acestui fruct aducandu-i acest renume. In decursul timpului, s-a constatat ca nuca este benefica nu doar pentru ameliorarea bolilor mintale, ci si in deficientele de memorie, convalescenta sau in perioadele cu efort intelectual mare. Nucile verzi sunt considerate simbolul vietii si al fecunditatii.
Nucile, fructe cu un aport energetic demn de luat in seama, bogate in fier, calciu, magneziu, potasiu, fluor, cupru, zinc si fosfor, au fost intrebuintate din timpuri stravechi pentru proprietatile lor benefice.
Astazi, sunt recomandate de majoritatea specialistilor pentru combaterea stresului, oboselii, dar si pentru a preveni diverse boli, gratie numeroaselor proprietati.In plus, la fel ca si alte fructe uscate, nucile sunt o sursa de energie si calorii, in buna parte datorita continutului sarac in apa si bogat in grasimi, iar fibrele le indica in boli gastrointestinale.
Proprietatile nucilor:
- antiinflamatorie
- diuretica
- hipoglocemianta
- astringenta
- digestiva
- antiseptica
- cicatrizanta
Nucile, prietenele inimii
Una dintre cele mai importante proprietati ala nucilor este aceea de a avea un continut optim de acizi grasi Omega 3, in special de acid linoleic. Acizii grasi nu doar ca nu sunt daunatori sanatatii noastre, ba chiar cei polinesaturati sunt foarte sanatosi.
Pe langa acizii Omega 3, nucile sunt bogate in acizi grasi Omega 6, de aceea sunt un aliment recomandat in lupta contra colesterolului rau (LDL). Ele contin si un aminoacid polar numit arginina, de o mare importanta pentru evitarea bolilor cardiovasculare.
Nucile sunt fructe foarte bogate in proteine (circa 15% la o portie de 100 g) si vitamine, printre care vitaminele B1, B2, B6 si E, de o importanta fundamentala in prevenirea imbatranirii si a bolilor cardiovasculare.
Datorita nivelului ridicat de acid alfa-linoleic, un acid gras Omega 3 de origine vegetala, nucile au efecte contra aterosclerozei.
VitaminaE aduce importante beneficii organismului, fiind inzestrata cu actiune antioxidanta, capabila sa controleze efectele nefavorabile ale temutilor radicali liberi. Acidul folic controleaza concentratia in sange a unuia dintre factorii de risc coronarieni, si anume homocisteina.
Cupru si zinc
Datorita continutului bogat in cupru, nucile sunt indicate persoanelor cu anemie, suferinzilor de reumatism si artroze, in stari precanceroase si tuberculoza, in special tuberculoza de origine osoasa si in anumite boli ale aparatului genital.
Continutul bogat in zinc recomanda consumul de nuci in tratamentul asteniei, intarzierilor de crestere, tulburarilor sistemului nervos, afectiunilor pielii, psoriazisului si impotentei.
Nuca este de un real folos si in disfunctiile glandelor endocrine, tulburarile hipofizei si insuficienta suprarenala, tulburarile de ciclu menstrual si cele cauzate de menopauza.
Nucile:sanatate si in sport
Pentru cei care desfasoara activitati sportive, nucile sunt alimente de baza, avand rol de “carburant”, esential pentru efortul fizic.
In plus, arginina din nuci este utila pentru dilatatrea vaselor de sange, transportand sangele bogat in substante energetice si oxigen la muschi si imbunatatind prestatia fizica.
Desi au un continut caloric ridicat: 650kilocalorii la 100 de grame, consumate in mod rational, pot fi o adevarata sursa de sanatate si prevenire a afectiunilor.
Uz cosmetic
Prin macerarea cojilor de nuci se obtine un pretios ulei, folosit in industria cosmetica si de sapunuri. In coaja se gasesc mari cantitati de juglone, care au efecte antiseptice si cheratina, care favorizeaza rainoirea celulelor pielii.
Maceratul din nuci poate fi utilizat ca autobronzant, fiind capabil sa stimuleze producerea de melanina.
Acizii grasi nesaturati si vitaminele functioneaza ca un filtru natural de gradul 2-3, aparand organismul de actiunea raufacatoare a razelor solare.
Decoctul de frunze de nuc se foloseste pentru inchiderea la culoare a parului, in urma folosirii firele de par dobandind reflexe aramii.
In fitoterapie
Nucile sunt recunoscute pentru proprietatile lor antiseptice, cicatrizante, amar-tonice, digestive, decongestionante si astringente intestinale, fiind benefice in tratamentul dizenteriei si diareei. Bune rezultate se obtin in combaterea parazitozelor intestinale cauzate de tenie.
Au fost utilizate cu optime rezultate si pentru tratarea inflamatiilor ganglionilor limfatici provocate de tuberculoza. Sunt utile si in afectiuni dermatologice: dermatoze, eczeme, degeraturi, inflamatii oculare, in diverse boli din sfera genitala, de exemplu leucoreea.
Favorizeaza diureza, stimuleaza functia pancreatica si hepatica. Extractul din frunze de nuc era utilizat in trecut si in tratamentul diabetului, nucile avand o actiune hipoglicemianta.
Un studiu recent releva faptul ca un consum zilnic moderat de nuci aduce beneficii pacientilor diagnosticati cu diabet de tip II, mentinand sub control nivelul insulinei.
Cura cu nuci poate fi urmata in fiecare toamna, ca adjuvant in tulburari de stomac si intestine: ulcere, dispepsii, iritatii ale colonului, diaree, constipatie, desi uneori, in cantitati mari, consumul de nuci poate avea efecte adverse, precum aftele bucale sau crizele hepatice.

SURSA www.camelia.blog.gustos.ro

Cele mai ingenioase dispozitive de tortură

Daca ne-am imagina care au fost cele mai negre aspecte ale vietii in Evul Mediu, cu siguranta igiena personala, medicina primitiva, foametea sau bolile contagioase ar ocupa un loc fruntas printre optiunile noastre. Dar, fara indoiala, nici unul dintre aceste aspecte nu putea egala ingeniozitatea stramosilor nostri europeni atunci cand era vorba de crearea dispozitivelor de tortura. Iar daca v-a starnit interesul, Descopera va invita sa aflati mai multe despre inventivitatea macabra a judecatorilor medievali si a celor care reprezentau legea in acea perioada.
10. Scaunul de interogare
Sinistra metoda de tortura numita scaunul de interogare a cunoscut celebritatea in Europa medievala, atunci cand era folosita, in special, impotriva femeilor acuzate de vrajitorie sau de adulter. Scaunul metalic pe care erau imobilizati acuzatii era prevazut cu sute de ace menite sa strapunga pielea fara a produce, insa, rani letale. Ca si cum nu era suficient, sub acesta se aprindea focul, foc ce era mentinut pana cand scaunul devenea incandescent. Putinele victime care supravietuiau acestui supliciu sufereau traume ireversibile care, de cele mai multe ori, duceau la moartea celui torturat in maxim doi ani.
9. Purificarea sufletului
Desi era privita doar ca o metoda preliminara a torturii propriu-zise, curatarea sufletului avea la baza o credinta larg raspandita in tarile catolice, aceea ca sufletul vinovatului putea fi spalat de pacate daca acuzatul era silit sa inghita apa clocotita sau carbuni incinsi. In situatia in care condamnatul supravietuia incercarii, judecatorii puteau accede catre urmatoarele etape ale procesului de acuzare.
8. Fecioara de fier
Celebra printre inchizitorii medievali, Fecioara de fier isi va castiga o trista notorietate incepand cu anul 1515, atunci cand s-a inregistrat prima folosire a acestui infricosator instrument de tortura. Cusca de metal, care avea forma unei fecioare, era dotata pe interior cu un sistem complicat de ace care, odata usa inchisa, patrundeau in corpul celui condamnat. Dar cum scopul torturii era acela de a smulge marturisile ereticilor inainte de a-i ucide, acele erau pozitionate astfel incat victima sa nu fie ucisa instantaneu. Acestea penetrau membrele, abdomenul, pieptul si ochii victimei fara a-i provoca moartea imediata. Acuzatul putea agoniza chiar si doua zile pana isi gasea sfarsitul.
7. Tortura cu apa
Chiar daca a fost folosita pe scara larga in Evul Mediu, tortura cu apa a continuat sa fie practicata pana in secolul XX, in special in lagarele japoneze din timpul celui de al doilea razboi mondial. Procedeul prevedea ca victimei, imobilizate in prealabil, sa ii fie introdus in gura sau prin fosele nazale un tub elastic prin care era eliberata o mare cantitate de apa. Odata operatiunea incheiata, calaul sarea, practic, cu ambele picioare pe abdomenul umflat al victimei, fapt ce ducea la sectionarea stomacului si la moartea aproape instantanee.
6.Leagănul lui Iuda
Imaginatia judecatorilor medievali a atins una dintre cele mai inalte praguri atunci cand s-a decis construirea Leaganului lui Iuda. Aparatul, de forma unui scaun inalt cu trei picioare, era prevazut in varf cu o piramida metalica, ale carei muchii erau atent ascutite in prealabil. Victima era ridicata cu ajutorul unui sistem de scripeti si asezata pe acest ingenios dispozitiv de tortura, in fata judecatorului. Gravitatia si greutatea condamnatului duceau la desavarsirea procesului. Existau si cazuri in care cei acuzati nu erau suficient de corpolenti, situatie in care de picioarele condamnatului erau atasate diferite greutati.
5. Pantofii de pedeapsă şi Furca Ereticilor
Confectionati din metal si dotati cu mai multi tepi metalici atasati in interior, in dreptul calcaielor, pantofii de pedeapsa erau folositi in combinatie cu o alta inventie a Inchizitiei, Furca Erecticilor. De forma unei furci minuscule cu doua capete, obiectul era atasat de gatul condamnatului astfel incat sa ii penetreze acestuia partea superioara a sternului si barbia. Nevoit sa stea pe varfuri, pentru a nu-si performa calcaiele, si silit sa isi lase capul pe spate pentru a nu fi strapuns de dispozitivul atasat la gat, cel condamnat putea rezista intr-o asemenea pozitie pana la cateva ore. De obicei, o astfel de tortura era folosita ca preludiu, inaintea caznelor propriu-zise.
4. Ghetele
O alta solutie ingenioasa a judecatorilor medievali, folosita in lupta cu fortele demonice ale raului, o constituia dispozitivul numit simbolic "ghetele". Picioarele victimei, imobilizata in prealabil, erau plasate intre doua scanduri care, la randul lor, erau legate intre ele cu mai multe corzi bine stranse. Intre aceste corzi, acuzatorii fixau mai multe pene de lemn pe care le loveau sistematic cu un ciocan. Cu fiecare lovitura, mici parti din tibiile celui torturat se sfaramau, lasand oasele victimei sa iasa la iveala. Judecatorii puteau folosi pana la 20 de astfel de pene, care difereau ca marime, in functie de acuzele aduse vinovatului. Cazurile in care victima supravietuia pana la finalul procesului erau extrem de rare, iar durata de viata a acesteia nu era mai mare de cateva zile datorita blocarii arterelor cu resturi de os si maduva osoasa.
De-a lungul istoriei, "ghetele" au cunoscut o larga raspandire capatand forme diferite in functie de locatia in care erau folosite. Celebre au ramas "ghetele spaniole", confectionate din metal, si care erau presate cu ciocanul in timp ce picioarele acuzatului se aflau inauntru. O forma a acestor ghete se regasea acum un mileniu si in insulele britanice, diferenta fiind ca acestea erau din fier si nu erau folosite pentru presare membrelor inferioare ale condamnatilor ci pentru fierberea acestora in apa sau ulei.
3. Fierăstrăul
Una dintre cele mai sinistre inventii ale Evului Mediu a fost, cu siguranta, taierea condamnatilor de vii cu fierastraul. Mai mult, victimele erau legate cu capul in jos, ideea torturii fiind ca acestea sa supravietuiasca si sa fie constiente cat mai mult timp, fapt ce era posibil datorita sangelui care continua sa oxigeneze creierul acuzatilor. In ciuda durerilor care trebuie sa fi fost atroce, un condamnat supus unei astfel de torturi putea rezista pana in momentul in care fierastraul ii atingea toracele.
2. Trasul în ţeapă
Celebru in Tara Romaneasca datorita domnitorului Vlad Tepes, trasul in teapa era o metoda preferata de executie pentru acuzatorii din Turcia, nordul Africii dar si din Germania si centrul Europei. Teapa de lemn sau metal care strapungea posteriorul celui condamnat, iesindu-i acestuia prin gura sau torace, nu insemna intotdeauna o moarte cat de cat rapida. In situatia in care teapa nu atingea nici un organ vital, victima putea trai pana la doua zile in aceasta pozitie. Pedeapsa era acordata, in special, celor invinuiti de inalta tradare, desi folosirea ei cuprinsese arii mult mai largi de acuzare.
1. Trasul pe roată
Primul loc in topul torturilor medievale il ocupa trasul pe roata, o inventie aplicata pe scara larga in centrul si nordul Europei. In fond, doar spanzuratoarea era mai mult folosita decat trasul pe roata in acea perioada.Victima era, pentru inceput, fixata de sol cu membrele larg desfacute si bine intinse. Apoi, sub fiecare incheietura a mainilor sau picioarelor erau trecute bucati solide de lemn. Calaul zdrobea incheieturile victimei presandu-le cu o imensa roata de lemn, intarita cu piese de metal. Procesul continua cu fracturarea oasele mainilor si picioarelor celui condamnat. Odata membrele zdrobite, victima era legata in jurul rotii si lasata sa moara din cauza durerilor sau a setei. Cei care supravietuiau supliciului puteau rezista zile intregi legati de roata, timp in care insectele si pasarile se hraneau in voie din trupul acestora. In general, condamnatii erau expusi in piete publice sau la rascrucile drumurilor, pentru ca toti sa ii poata vedea si sa le evite exemplul.Existau si cazuri in care acuzatii se bucurau de clementa judecatorilor. In acest caz se aplica ceea ce se numea Coupe de grace, zdrobirea toracelui sau a stomacului, fapt ce ducea la moartea aproape instantanee a victimei. In centrul Europei mai exista o forma de clementa numita Retentum, ce prevedea strangularea condamnatului in timpul executiei, uneori chiar inainte de inceperea ei.

SURSA descopera.ro