joi, 14 februarie 2008

Dumnezeu şi iubirea:Când Domnul vorbeşte inimii – Gaston Courtois



Cheamă-mă aşa cum chemi Lumina care-ţi poate lumina sufletul, aşa cum chemiFocul ce-ţi poate aprinde inima, aşa cum chemi Tăria ce-ţi încordează energia. Cheamă-mă mai cu seamă ca pe prietenul care vrea să împartă cu tine întreaga viaţă, ca pe Mântuitorul care doreşte să-ţi purifice inima de egoism, ca pe Dumnezeul tău care năzuieşte să te asume chiar de pe acest pământ, aşteptând să te primească pe deplin în lumea Veşniciei.
Viaţa să-ţi fie nesfârşit dialog cu Mine.
Cheamă-mă în ajutor cu calm şi blândeţe, cu iubire. Da, mă iubeşti; dar dovedeşte-mi-o mai mult.
Da, vorbeşte-mi fără regret despre tot ce te frământă.
Îţi vorbesc în lăuntrul sufletului, în acel spaţiu în care mintea ta se îmbogăţeşte prin comuniune cu a mea. Nu este nevoie să înţelegi limpede şi de îndată ce îţi spun. Important este să-ţi laşi gândul să se pătrundă cu al meu. Apoi vei putea tălmăci şi exprima.
Cu cât vor fi mai numeroase, în pofida piedicilor, greutăţilor sau ispitelor datorate slăbiciunii, momentele când Mă vei căuta şi Mă vei găsi pentru a Mă asculta, cu atât mai mult Spiritul meu te va însufleţi şi te va învăţa nu doar ce îţi cer să spui, dar şi ce îţi propun să faci – încredinţat că ceea ce vei spune şi vei face va fi plin de rod.
Cuvântul meu şi lumina ce purcede din el conferă adevărata dimensiune tuturor lucrurilor în sinteza iubirii mele nemărginite, în lumina veşniciei, dar fără să ştirbească valoarea fiecărei fiinţe şi a fiecărui eveniment.


Niciun comentariu: