În braţele lui

picături de apă
îmi alunecau printre degete
nu ştiam dacă era frig
în colţul meu de existenţă
dacă sângele meu albastru
pulsa când dormeam
în braţele lui

adoram să mă trezesc
în patul de carne ce-mi învelea trupul
cu miros de lut
modelat după coapsele lui

iubeam atingerea vie
ce-mi reda libertatea
din strânsoarea nopţii
fără ca eu să fi ştiut că e dimineaţă

ascultam tăcerea din pieptul alb
străbătut de unghii
asemeni unui crez
rostit la rugăciune

îmi acoperea ochii cu buzele sângerânde

simţeam cum oasele se desprind de carne
într-un dans nebun

eram albastră

albastră ca marea lovită de valuri
palmele îngropate în nisip
fredonau o melodie veche

dansam cu tălpile goale

dansam în braţele lui