am privit cum degetele tale lăsau urme de sânge în părul meu bolnav
am ascultat cum clopotul din turlă striga
în urmă
să-i înapoiezi glasul îngropat în ţărână
ca şi cum tu ai fi fost
ultimul înger de pază la porţile raiului
iar sub tălpile tale
copiii lui Lucifer ar fi smuls florile vieţii
închipuindu-şi
omul îngropat în păcat
până la glezne
am strigat către tine
priveşte!
în oglinda cerului
oamenii mor însetaţi de iubirea bolnavă
ca nişte copii flămânzi
cu tălpile roase de şoareci
priveşte iarăşi spre oameni
să-nţelegi de ce mor singuratici
iar praful firbinte le soarbe povestea din vene.
2 comentarii:
da, draga mea observ ca scrii din ce in ce mai bine si asta ma bucura. sa o tii asa.
te saluta si te saruta al tau paul (grafu)
Ca sa fie frumuseti, frumusetile din afara noastra trebuie sa fie frumoase in noi. Ingerii sunt ingeri numai pentru aceia al caror suflet e capabil sa simta starea angelica, pentru ceilalti ei raman simple plasmuiri. Iubirea exista, mai minunata si mai adevarata, in sufletul celui care iubeste decat in sufletul celui iubit. Asta inseamna ca iubirea il poate inalta pe cel care se simte iubit, facandu-l sa iubeasca mai mult, pentru ca reperul lui devine iubirea cu care e iubit. Este un fel de spirala inaltatoare iubirea, o inaltare in doi spre aceeasi tinta. Inaltare care pe "omul ingropat in pacat pana la/ glezne" il poate smulge de acolo, inaltandu-l spre "oglinda cerului" de mana cu iubirea lui, care ii striga: "priveste!" daca vrei sa nu mori insetat de iubire bolnava, daca vrei sa nu mori singuratic...doar "priveste!"
Trimiteți un comentariu