nu întreba

nu întreba de unde vin

când ochii mei privesc departe

dincolo de zidul vechi

de cărămidă

niciodată norii nu au plâns

aşa cum plâng acum

acum când mă întrebi

de ce adoarme firul ierbii

când eu strig
de ce?

nu întreba când voi veni

cu braţele arse de soare

şi paşii grei valsând

pe coji de nuci

nu întreba

când noaptea-mi va boteza trupul

născut din piatră albastră

nu întreba când îngerii mei vor muri de sete

la porţile raiului tău

nu întreba de ce astăzi

ca o copilă mă joc în rochie de mătase

de ce în palma mea scriu poveşti

despre gâze cu aripi de lut

nu întreba de ce mi-e sete

când pleoapele se sting

alergând pe perete
în jocul umbrei fără chip

întreabă doar cine sunt