în liniştea nopţii te cuprindiar braţele-mi sunt leşuri care mint
privirea
iertare îngerul meu
m-am rătăcit minţind că ştiu
încotro mă duc paşii
mi-s umerii grei
de povara celor care s-au născut
din cuvântul tău
rostit în şoaptă
e târziu să întreb
prea devreme să uit
nu pot decât să tac
şi să ascult
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu