mi-au spus că eşti plecat
iar casa se umple de molii virgine ce-ţi sărută obrazul
mi-au spus că te ascunzi de ispite negre
tipărite-n cărţi
că papagalul tău a murit înecat în coniacul de la mama
fără să-i pese de beţia luminii
mi-au spus că ţi-au crescut aripi
şi ai zburat
fără să priveşti în urmă
mulţi oameni au plecat de-atunci plângând
şi-n ochii lor s-au prins păianjenii virgini
astăzi
am căzut prin fereastra cu cearşaf
a cărui cuie sar în gâtul meu de frica morţii
cuprinde-mi genunchii cu ambele braţe
să nu se destrame
în faţa oglinzii din tavan
ce scuipă sânge
mi-au spus că eşti plecat…..
nici ei nu ştiu
până când
2 comentarii:
Unele asocieri de cuvinte par stranii in poeziile Dvs.: orgasm-moarte si acum paianjeni-virginitate. Par stranii, de aceea sunt rascolitoare, deci provocatoare. Adica, ma provoaca pe mine, cititorul, sa va 'simt' poeziile.
Acuma: cum este virgin un paianjen? Sau cum este virgina o lebada, sau o tigroaica sub primul ei tigru? Citesc 'paianjeni virgini' si-mi vine in minte imaginea a ceva negru si paros. Pt. mine acesta este simbolul. Doar omului, omului ganditor, fragil ca o trestie, dar ganditor, i se poate asocia starea de virginitate. Si mai ales femeii. Si iata, doamna Mihaela, ce sublime insiruiri de imagini: o fecioara in pantecele careia s-a zamislit fiu "-cum va fi aceasta de vreme ce eu nu stiu de barbat?" intreaba Maria; o Fecioara care naste Mantuitor, dar nasterea nu-i afecteaza virginitatea - pururea Fecioara Maria ramane pururea asa - dar ii afecteaza cu durere viata- care femeie ar putea indura ce a indurat Maria la picioarele crucii, cand i-a cazut Fiul rastignit, si inca dupa un groaznic calvar, in brate? Numai o pururea fecioara. Adica virginitatea nu e atat de mult o stare a unei parti din trupul omului, a femeii daca vreti, ci mai ales o traire, un 'fel-de-a-fi'. 'Un fel' de durere, am putea crede, si pret de o clipire asa este. Dar tocmai simtamantul starii lor de virginitate le da unora, Maria este supremul exemplu, taria de a-si transfera durerea in bucurie. Aceasta este binecuvantarea. Ceea ce inseamna ca virginitatea e starea marianica a unei curatenii sufletesti care nu stie nimic de pervertire. Femeia curata sufleteste ramane virgina si dupa ce nu mai e virgina. Virgina pt. iubitul ei, si deci binecuvantata in mijlocul tuturor. Curata pentru toti.
Si totusi, de ce 'paianjeni virgini'? dar si 'molii virgine'? Pt. ca paianjenii pot fi negri, si moliile au aripi?
Chiar, de ce "paianjeni virgini"? Pt. ca paianjenii tes plasa subtire peste 'absentele' noastre? Peste absente da, dar nu si peste amintiri. Gandesc asa desi imi dau seama ca nu despre amintiri e vorba in poezie, e vorba despre o prezenta care devine mult mai concreta prin spusa unora ca cel prezent e plecat. Dar el e acolo, oglinda din tavan o dovedeste. De-aceea, cred eu, trebuie sa fie virgini paianjenii, adica sa fie o oglindire a curateniei sufletesti a aceleia care transfera durerea a ceea ce spun unii, in bucuria virginala, nepervertita deci, a unei binecuvantari pe care nimeni nu i-o mai poate lua. Si peste care numai paianjeni virgini isi pot tese plasa, pt. ca, imi inchipui eu, plasa lor radiaza de-atatea curcubee.... Fortez nota, doamna Mihaela? Poate nu sunt chiar atat de negri paianjenii virgini?
Trimiteți un comentariu