vineri, 6 martie 2009

Vecin cu dumnezeul femeilor

te-am rugat să minţi când eşti întrebat
de ce ai părul lins
şi eşti virgin de sărutul femeii mulatre

s-au plâns vecinii de tine că eşti bolnav de ifose
strâmb de idei
murdar de spermă la gura de ieşire
dintre un bolovan şi o scânteie acidă

te-am rugat să vorbeşti
ca şi cum ai fi un impostor la târgul de carte
ce-şi laudă scrisul prost şi statul degeaba

ce vor spune despre tine copiii de lapte
ce se nasc în paginile tale pătate de sânge virgin
şi tălpi unsuroase de şarpe

cutiile de carton s-au stricat din vina ploii
te-am rugat să le arzi şi-n fumul lor să te culci
cu femeia coastelor tale

ţi-am despicat buza în cinci felii de pâine uscată
să-ţi hrăneşti curva cu limbă scurtă
şi picioare de lemn

te-am făcut vecin cu dumnezeul femeilor
ce n-au dumnezeu

mai vrei să-mi fii vecin?

2 comentarii:

chioreanu teo spunea...

Atat de mult iubiti incat sunteti instare sa va 'uratiti' iubitul pt. a-l apara de tot felul de amenintari? Nu are rost, doamna Mihaela, sa va fie teama: cel mai mult va apara iubirea Dvs. Ori poate tocmai de-aceea va e teama? ca o simtiti prea mare? Poate! Dar tema Dvs. isi pierde rostul atunci cand va-aduceti-bine-aminte ca sunteti chiar Dvs. "femeia coastelor" iubitului Dvs. ...a coastelor lui, a ochilor lui, a limbii lui... asa ca nu va stangeniti, doamna Mihaela, sa fiti chiar Dvs. " dumnezeul femeilor" iubitului Dvs. Ceea ce si sunteti...

chioreanu teo spunea...

Ca l-ati facut "vecin cu dumnezeul femeilor/ce n-au dumnezeu" pe iubitul Dvs. nu cred ca inseamna ca l-ati abandonat lumii aceleia. Mai degraba cred ca ati inteles bine ca e barbat. Admirand femeile, noi barbatii ne antrenam sa admiram femeia. S-o admiram, deci, pe aceea care, pt. fiecare dintre noi, aduna in ea toate cele admirabile ale lumii. Asa incat loc de gelozie nu mai este. Frumusetile femeilor izvorasc mai ales din ele, dar fara admiratia noastra, a barbatilor, acele frumuseti si-ar pierde frumusetea. Dvs. doamna Mihaela, ati fi mai "urata" fara admiratia lui Paul. Intimitatea noastra nu este aceea a trupurilor noastre, ci a sufletelor noastre. Nu goliciunea lor i-a facut intimi pe Adam si pe Eva, ci suprapunerea perfecta a sufletelor lor, puse in trupurile lor de suflarea dumnezeiasca. Dupa pacatuire, muritoare le-au devenit trupurile, sufletul lor ramanand nemuritor, asemenea Aceluia care l-a creat. Trupurile mor, sufletele dorm. De aceea spune Isus despre Lazar mort: "Lazar doarme". Aceia care isi reduc intimitatile la intimitatea trupurilor lor, rateaza adevarata intimitate. Femeile "ce n-au dumnezeu" asa fac. De-aia cred eu, doamna Mihaela, ca nu va e teama de ele, iubitul Dvs. e intim numai cu Dvs. Sunteti "dumnezeul femeilor" iubitului Dvs. pt. ca sunteti femeia intimitatii lui, a adevaratei intimitati, a intimitatii care are un singur loc.