Sâmbure de carne

s-au rupt sforile care te ţineau bolnav
în cuşca de cărămidă
cu perdele trase
ca şi cum ai fi fost un bolovan murdar
într-un castel virgin de sare
te-au lăsat să pleci într-o dimineaţă bolnavă de vânturi
ce viscoleau zăpada pătată de urmele tale zimţate
n-ai înţeles nici acum de ce te-au iubit atât de mult
încât s-au hrănit din carnea şi oasele tale

uneori
spuneau că eşti plecat în ţara păsărilor
ce-şi hrănesc puii cu pene de îngeri
că te-ai îndrăgostit de o poveste pictată-ntre coperţile unei cărţi albastre
te-ai ascuns de teamă să nu-ţi moară ispita
ca şi cum ai fi fost vânat de o turmă de vite
copiii tăi s-au hrănit din cerneala rămasă pe fundul unei călimări
s-au îmbrăcat în scrisul tău virgin
au luat numele tău şi-au murit înecaţi în sperma unui
semafor bolnav

într-un colţ al trunchiului meu virgin ţi-am păstrat un sâmbure de carne
să-ţi potolesc foamea de vin
şi setea de carte

Vecin cu dumnezeul femeilor

te-am rugat să minţi când eşti întrebat
de ce ai părul lins
şi eşti virgin de sărutul femeii mulatre

s-au plâns vecinii de tine că eşti bolnav de ifose
strâmb de idei
murdar de spermă la gura de ieşire
dintre un bolovan şi o scânteie acidă

te-am rugat să vorbeşti
ca şi cum ai fi un impostor la târgul de carte
ce-şi laudă scrisul prost şi statul degeaba

ce vor spune despre tine copiii de lapte
ce se nasc în paginile tale pătate de sânge virgin
şi tălpi unsuroase de şarpe

cutiile de carton s-au stricat din vina ploii
te-am rugat să le arzi şi-n fumul lor să te culci
cu femeia coastelor tale

ţi-am despicat buza în cinci felii de pâine uscată
să-ţi hrăneşti curva cu limbă scurtă
şi picioare de lemn

te-am făcut vecin cu dumnezeul femeilor
ce n-au dumnezeu

mai vrei să-mi fii vecin?

Moartea-mi provoacă orgasm

am cunoscut-o la ultima lansare de carte din oraş
printre rafturi de praf şi aripi bolnave de îngeri
purta în pântec un fluture mort
ce n-a îndrăznit să se nască
de teama ochilor mei

m-a salutat politicos
a păşit prima treaptă
împiedicându-se-n gânduri aruncate pe jos
proteze şi sâni dezgoliţi de misterul
unei vieţi monotone

sute de tălpi s-au aruncat în urma ei pe scări
să-i ţină trena de păr
unghiile în teacă
gura închisă de fălci
trăsura la scară

de atunci mi-e amantă
se furişează seara în patul meu de lut
îmi mângâie trupul cu răsuflarea-i de gheaţă
până ajung la orgasm
o prind de gleznă şi tace rotundă
din perete-n perete
mă zbat ca o târfă-ntre valuri de spermă
o sărut
îmi face cu ochiul de sticlă
apoi geme profund
mă excită
pe trup îmi scrie cu limba de şarpe
Nu acum

au trecut 300 de ani
de când moartea-mi provoacă orgasm

Din perete-n perete

din perete-n perete mă întind ca o cârpă
să-ţi lustruiesc pantofii de şarpe

în jocul meu
eram doi copii nebuni ce s-au cunoscut sub cearşafuri de carne
m-ai ridicat într-o mână ca pe un pahar cu wisky
pe care l-ai sorbit până la ultima bătaie de aripi

am călcat pe cioburile coastelor tale
te-am muşcat de buză şi sângele tău a plâns în ochii mei albaştrii
te-am pictat pe peretele stâng al inimii mele în culorile morţii
palmele mele au rămas încleştate sub semne de unghii bolnave
în pielea mea s-au ascuns vânătăi
ca şi cum aş fi fost singura femeie curtată de un şarpe cu plete

ca un cuţit m-am înfipt în carnea ochilor tăi
şi-am salvat amintirea acelei nopţi
din perete-n perete

mă întind ca o larvă
cuprinsă de orgasm

mai vrei să ne jucăm de-a copiii bolnavi
ce se hrănesc din ispite?

păianjeni virgini

mi-au spus că eşti plecat
iar casa se umple de molii virgine ce-ţi sărută obrazul

mi-au spus că te ascunzi de ispite negre
tipărite-n cărţi
că papagalul tău a murit înecat în coniacul de la mama
fără să-i pese de beţia luminii

mi-au spus că ţi-au crescut aripi
şi ai zburat
fără să priveşti în urmă

mulţi oameni au plecat de-atunci plângând
şi-n ochii lor s-au prins păianjenii virgini

astăzi
am căzut prin fereastra cu cearşaf
a cărui cuie sar în gâtul meu de frica morţii

cuprinde-mi genunchii cu ambele braţe
să nu se destrame
în faţa oglinzii din tavan
ce scuipă sânge

mi-au spus că eşti plecat…..
nici ei nu ştiu
până când