asfinţit

mi-e trupul flămând de iubire

în ochii mei se oglindesc îngeri de ceară

au venit să-mi spună

"rămas bun,

fiică a lunii ploioase"

astăzi timpul s-a oprit

să-mi mângâie tâmplele calde

şi obrajii înroşiţi de emoţii

asemeni ouălor de paşte

se cutremură marea de strigătul

ce-ţi cere iertare

cu palmele strânse în pumnul

îngropat în ţărână

am lăsat capul pe spate să cuprind norii

într-o îmbrăţişare ploioasă

cruzimea firelor de iarbă

mi-a şoptit că mă vei aştepta
la asfinţitul timpului stropit de lacrimi

voi dansa atunci un ultim vals

cu tălpile goale

în braţele tale flămânde

de ispitele vremii