rănile timpului
sub rochia mea s-au ascuns
hrănind lacrimile ce s-au născut
de dorul tău
promisiunile ploii
s-au scurs printre degete
asemeni unui ritual iniţiatic
mi-s pleoapele grele
răni adânci înfloresc
asemeni pomilor primavara
port pe trup păcatul iubirii
sunt liberă sa cad în tăcerea vremii
desculţă
pe nisipul ochilor tăi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu