am strigat ploii să-mi spele păcatul
ultimul din braţele îngerilor cu aripi de ţărână
am strigat cerului să-mi şteargă amintirea
când nu voi mai fi copil răsfăţat de nicio gâză
cu aripi de pământ
am strigat către tine noapte albastră
dă-mi vălul tău infinit
să-mi acopăr pleopele de lut
am strigat către îngerii care-mi tulbură somnul
bucuraţi-vă astăzi de chipul meu sălbatic
ghemuit în palma iubirii carnale
asemeni ploii, curg printre rânduri
asemeni lacrimilor, mă lepăd de păcatul iubirii
regăsesc în ochii tulburi de ispite carnale
dragostea unui înger fără trup
2 comentarii:
da
din punctul meu de vedere
umil de altfel si poate foarte putin insemnat
incepi sa scri din ce in ce mai bine
fffffffffffffffffff fain
chiar imi place
suna bine
bravo!
multumesc mult, draga raducu, pentru apreciere. de altfel perioada prin care trec este benefica meditatiilor si gandurilor de acest fel.ma bucur ca sunt oameni care apreciaza felul meu de a gandi. multumesc din suflet.
Trimiteți un comentariu